Nevoie și dorință

Mă gândesc la împlinire... mă gândesc la egoism, la un instinct emancipat de autosatisfacere a propriilor nevoi. Care este diferența dintre moft, dintre dorință și nevoie, necesitate instinctuală primordială?

De ce nu pot trăi fără telefon? Pentru că telefonul îmi satisface anumite nevoi cognitive, informaționale, sociale, fără să aibă de la mine alte pretenții în afară de a-l încărca. De ce nu pot trăi fără televizor? Pentru că mereu gasesc în el pe cineva care să-mi spună exact ceea ce vreau să aud, fără să se supere când nu-l ascult, sau când "îi spun să tacă"

Categoric nu ceasul te face efemer, însă toate aceste " nevoi " ne îndepărtează de firescul nostru, cufundat într-un αγαπή nemărginit. Iubirea se pervertește, necesitatea devine moft, oamenii vor stăpânire asupra sentimentelor altora, fără ca ei să le poată rândui pe ale lor, măcar.

Eu nu am nevoie să mă iubeasca altcineva în afară de Dumnezeu, căci pe cât este de măgulitoare această iubire din partea altora, în aceeași măsură impune o responsabilitate colosală, pentru că aceasta înseamnă să te lași pictat pe o pânză ce se șterge cu un diluant aparte... numit lacrimă. Ceea ce am eu nevoie, cu adevărat este să pot iubi pe cineva, sau mai degrabă pe toți, fără rețineri, să fac fapte izvorâte din iubire, fără să mă confrunt cu regrete.

Cea mai adâncă declarație de dragoste nu este " Eu te iubesc mai mult decât mă iubești tu!" ci este " Urăște-mă, dar lasă-mă să te iubesc așa cum mi-aș dori ! "

Cum se ajunge la acel "mi-aș dori" care să-i cuprindă pe toți?

Nu știu!

18.04.2017