Gând la Vindecarea slăbănogului din Capernaum
- Adrian Ciurea
- 15 mar. 2020
- 2 min de citit
Astăzi, Biserica noastră drept-măritoare prăznuiește o minune pe care Hristos o face asupra unui om paralitic, ce este adus înaintea Lui de către patru prieteni ai săi.
Ceea ce se întamplă în continuare este fantastic ! Hristos ne dă o lecție deschisă de medicină atât a sufletului, cât și a trupului.
Pentru a întelege cele ce s-au întâmplat cu slăbănogul în clipele următoare trebuie să înțelegem legătura indisolubila dintre suflet și trup, caracterul ei imperativ și, totodată, nevoia sufletului de trup și a trupului de suflet. Trupul este calea materială de expresie a sufletului, cutia de rezonanță ce face ca trăirea metafizică să se materializeze. Trupul unui suflet trist plânge, iar trupul unui suflet mort zace. Hristos ne învață să rezolvăm o problemă neutralizându-i cauzele înaintea tuturor cărților de dezvoltare personală. Boala trupului e doar calea de exprimare a unui suflet aflat sub imperiul morții. Moartea a ajuns în lume ca rezultat al păcatului.
Deci, ne întreabă Iisus, ce este mai ușor, să îl ierți pe om de moartea sub a cărui putere se află din pricina păcatului, sau să îi tămăduiești trupul ce exprimă de fapt căderea sufletului? Să îi dai unui om flămând o undiță sau un pește? El a folosit cuvintele "Iertate îți sunt păcatele tale" din două motive. Unul didactic și unul profetic. Motivul didactic este acela de a ne face să înțelegem că trebuie să luăm seama la cauza bolii, a ieșirii în nefiresc a trupului, care este tocmai ieșirea din firesc a sufletului. Iar motivul profetic este acela de a ne atrage atenția că El este Dumnezeu, Cel ce are puterea de a ierta păcatele. Acest exemplu având, să ne curățim sufletele și să ne îndreptam cu pocăință către Sfânta și Marea Zi a Învierii.
Doamne ajută !
24.03.2019
Alexandru Vlad,
Grea întrebare. Mulţumesc ! Ca să fiu sincer, atît în filosofie cît şi în teologie, şi în general în domeniul cunoaşterii, mereu am încercat să mă feresc să abordez o perspectivă exclusivistă. De regulă încerc să văd dacă nu cumva poate fi valabilă teoria dublei determinări. Cred că în cazul de faţă se aplică. N-aş putea să răspund care dintre cele două componente este capabilă de a experia viaţa la o intensitate mai mare, dar sunt destul de sigur că viaţa poate fi trăită în chip deplin doar în coexistenţa dintre suflet şi trup. Acum, nu mă refer neapărat la viaţa pămîntească, ci am şi perspectiva veşniciei, cînd, după Învierea cea de Obşte mărturisim că sufletul şi trupul…
Multumesc! O intrebare, ce anume crezi ca poate avea trairea vietii mai intensa, trupul sau sufletul?